barakastyle

cum să se prindă bunul simț de mine

Nu calca bunul simt in picioare!

“Sa lasi in urma asa cum iti doresti sa primesti inainte”

Simplul mers pe strada, cel putin in Bucuresti, a devenit o experienta gretoasa de cele mai multe ori. Proiectul de fata isi propune sa trezeasca in mintea publicului sentimentul de apartenenta sociala. Dincolo de eventualele mesaje ecofriendly ne dorim sa trezim bunul simt in locuitorii oraselor care ar trebui sa trateze strada asa cum se comporta in propria casa.
Din pacate trotuarele cartierelor din Bucuresti poarta urmele educatiei locuitorilor sai. Poti avea experienta neplacuta de a calca pe un covor de coji de seminte in timp ce mergi linistit pe casa. Am vrea sa ne adresam si “iubitorilor de animale” in urma carora de foarte multe ori ramanem sa calcam in “bucuriile” pe care patrupedele de casa le lasa in urma.

Anunțuri
Lasă un comentariu »

Baraka Team

Această prezentare necesită JavaScript.

Lasă un comentariu »

Am aflat ce gust are Fanta fără acid

Ora 20:15 la Universitate. Când văd că vine 601 mă bucur de parcă imi oferă cineva un buchet cu lalele. Obosită frâââântă vreau să mă așez, să se așeze odată cu mine toate fețele pe care le-am suportat azi, vorbele care mi-au vâjâit la urechi și strângerile de mână moi ca piure-ul.

Ce noroc am că în colțul ăla nu vrea nimeni să se așeze. Vai ce oameni în putere, în serile disperate după ploaie, de București. Mă apropii entuziasmată, destul cât să realizez, totuși, că această Capitală nu mai prea mai are intenții bune cu provincialii și nu numai.

Scaunul gol nu era gol. Era plin cu Fanta. FANTAstic!  Și pe lângă, și un soare delimitat cu coji de semințe.

Mulțumesc tinere balonat cu băuturi puțin mai scumpe că te-ai gândit să nu-mi amorțească și mie fundul de nepăsare și să cuget pân-acasă că mai bine merg pe jos decât să mai vreau să primesc semne de la tine.

Somn usor! Să dormi pe semințe! 🙂

Lasă un comentariu »

De ce nu deschid ochii mari când ies din casă

Pentru că nu vreau să mă orbească ochii celorlalți nespălați de gânduri negre și de vise chinuite. Pentru că ei nu știu să dea  un curat și simplu „Bună dimineața” în loc să se izbească în mine repezindu-se la ușa blocului. Pentru că niciodată bătrânii care ies cu câinii la plimbare nu se apleacă să ridice ceea ce altora nu li se pare la fel de familiar.

Când îmi oferi și mie o dimineață care să-mi priască, omule din cotidianul meu?

Lasă un comentariu »